Tensiunea arterială crescută, în primul trimestru de sarcină: când trebuie chemat medicul?
Viitoarea mamă se pregătește să trăiască cele mai frumoase momente, dar prima vizită la medic sau o măsurare a tensiunii arteriale, făcută acasă, îi pot umbri bucuria așteptării. Văzând pe tensiometru cifre mai mari decât cele obișnuite, este ușor să intri în panică. Totuși, medicii obstetricieni-ginecologi avertizează: o singură creștere bruscă nu reprezintă un motiv pentru stabilirea unui diagnostic grav, dar nici nu trebuie ignorată.
În cazul unei sarcini care evoluează normal, sistemul cardiovascular al mamei se restructurează în funcție de nevoile fătului, astfel încât tensiunea arterială, în primul trimestru, scade adesea ușor și atinge valoarea minimă în jurul săptămânii 28. De aceea, un episod de creștere a tensiunii, în etapele timpurii ale sarcinii, mai ales înainte de săptămâna a 13-a, nu se încadrează în tabloul fiziologic tipic și merită, cu siguranță, atenție.
La măsurarea acasă, se consideră crescută o tensiune egală sau mai mare de 135/85 mmHg, iar la consultul medical — 140/90 mmHg.
Un singur episod de creștere a tensiunii arteriale nu echivalează, prin el însuși, cu un diagnostic de hipertensiune arterială. În viața de zi cu zi, tensiunea arterială poate fi influențată de factori obișnuiți, precum:
- emoția resimțită înainte de consultație (așa-numita „hipertensiune de halat alb”);
- o cană de cafea băută cu puțin timp înainte de măsurătoare;
- urcatul rapid al scărilor;
- o conversație purtată în timpul măsurării tensiunii;
- o manșetă a tensiometrului aleasă incorect ca dimensiune.
De aceea, niciun ghid medical nu recomandă stabilirea unui diagnostic doar pe baza unei singure valori crescute.
Cum vă dați seama că tensiunea crescută nu este o întâmplare
Primul și cel mai simplu pas, care permite deosebirea unei situații întâmplătoare de o tendință reală, este remăsurarea tensiunii. Nu există, în mod strict, un interval obligatoriu pentru o nouă măsurătoare. Unele ghiduri clinice menționează un interval de cel puțin 4 ore, altele nu precizează un termen exact. Studiile actuale înclină spre ideea că numărul exact de minute sau ore dintre măsurători nu joacă un rol deosebit.
Cu alte cuvinte, o singură creștere bruscă a tensiunii, în etapele timpurii ale sarcinii, nu transformă o femeie într-o pacientă cu hipertensiune arterială, dar oferă un motiv rezonabil pentru a urmări tensiunea în zilele următoare, pentru a vă asigura că totul este în regulă, și pentru a discuta acest episod cu medicul curant. Dacă, însă, o astfel de situație se repetă, un consult medical neprogramat, față în față, devine singura soluție corectă.
Cu ce sunt periculoase valorile ridicate de pe tensiometru
O creștere persistentă a tensiunii arteriale, în primul trimestru, indică cel mai adesea o hipertensiune arterială cronică sau o predispoziție spre aceasta, nu preeclampsia. Totuși, indiferent de vârsta sarcinii, o hipertensiune arterială severă reprezintă o amenințare directă pentru sănătatea atât a mamei, cât și a fătului, motiv pentru care există semnale clare, în prezența cărora nu trebuie amânată solicitarea de asistență medicală.
În primul rând, acest lucru se referă la valorile propriu-zise ale tensiunii arteriale.
Dacă, la măsurarea acasă, tensiometrul indică 160/110 mmHg sau mai mult, iar la o nouă măsurătoare, făcută în condiții de repaus complet, valorile se confirmă, este vorba despre o situație de urgență, care necesită chemarea ambulanței.
O tensiune atât de ridicată este periculoasă din cauza riscului de afectare a altor organe, iar scăderea la timp a tensiunii influențează direct evoluția ulterioară a sarcinii. La astfel de valori, nu mai contează dacă femeia însărcinată resimte sau nu anumite senzații, sau dacă această stare evoluează fără simptome — trebuie acționat fără întârziere.
Ce simptome ar trebui să vă îngrijoreze
Pe lângă cifrele critice de pe tensiometru, există o serie de simptome care ar trebui să îngrijoreze o femeie însărcinată, chiar și în cazul unei creșteri mai puțin pronunțate a tensiunii. Printre astfel de manifestări se numără o durere de cap puternică, care nu dispare la odihnă sau la administrarea unor analgezice permise în sarcină. Spre deosebire de durerea de cap de tip tensional, o astfel de durere este descrisă, cel mai adesea, ca fiind persistentă, pulsatilă și care nu răspunde la măsurile obișnuite de reducere a intensității sale.
Un semn la fel de îngrijorător îl reprezintă tulburările bruște de vedere: apariția unor pete sau scântei în fața ochilor, vederea dublă a obiectelor, imagini neclare, pierderea temporară a unei părți din câmpul vizual sau o sensibilitate crescută la lumină. Aceste simptome pot indica faptul că tensiunea ridicată influențează vasele de sânge de la nivelul creierului și al retinei. Durerea în piept și dificultatea de a respira se numără, de asemenea, printre simptomele care nu pot fi ignorate în cazul unei tensiuni arteriale crescute.
Senzația de lipsă de aer, greutatea sau presiunea în spatele sternului, mai ales dacă apar brusc, pot indica tulburări grave la nivelul inimii sau al plămânilor. În primul trimestru, astfel de senzații nu sunt caracteristice evoluției normale a sarcinii, motiv pentru care, la apariția lor, trebuie să vă adresați imediat medicului.
O atenție aparte merită greața și vărsăturile. În primul trimestru, aceste manifestări însoțesc adesea toxicoza obișnuită de început de sarcină și nu provoacă, prin ele însele, îngrijorare. Totuși, dacă aceste stări apar sau se intensifică pe fondul creșterii tensiunii arteriale, o astfel de situație necesită un consult medical.
Un alt simptom, atipic pentru primul trimestru și, tocmai de aceea, deosebit de important, este apariția unor edeme pronunțate. O ușoară umflare a picioarelor, spre seară, poate apărea și în etapele timpurii ale sarcinii, dar o creștere accentuată a edemelor, mai ales la nivelul feței și al mâinilor (atunci când inelul devine strâmt peste noapte), în combinație cu o tensiune arterială crescută, reprezintă un motiv pentru un consult medical neprogramat.
Astfel, atitudinea corectă în cazul unei tensiuni arteriale crescute, în primul trimestru, depinde direct de valorile concrete înregistrate, de frecvența episoadelor de creștere a tensiunii și de alte acuze active, în prezența cărora consultul medical nu poate fi amânat.
