Veronica Harea, asistent parental: Sunt mândră că pot face un bine!

Veronica Harea, asistent parental: Sunt mândră că pot face un bine!

Din anul 2011, de când au devenit asistenţi parentali profesionişti, Veronica Harea şi soţul ei sunt părinți nu doar pentru proprii copii, ci încă pentru alți șapte, pe care i-au luat în plasament, rând pe rând până acum.

Despre Serviciul APP au aflat de la asistentul social din comunitate, dar şi de la o cunoştinţă din sat, care se angajase recent în acest serviciu. Entuziasmul ei le-a insuflat și familiei Harea încrederea că ei pot și că totul va fi bine.

Au decis să devină asistenţi parentali profesionişti fiind marcaţi de valul de migraţie, în urma căruia tot mai mulţi moldoveni „pleacă şi îşi lasă copiii”. Ei, însă, au decis să rămână și să muncească acasă. Tot aici să-şi crească şi să-şi educe copiii – pe ai lor, dar şi pe ai altora. La moment, pe lângă cei doi copii biologici - Ecaterina şi Gheorghe, familia Harea mai are în plasament încă doi frați: Mihai şi Andrei (numele au fost schimbate).

“Când au  venit în casa noastră, cel mic nici nu împlinise vârsta de doi ani. Până la asta, niciodată nu m-am gândit că aş fi putut lua un copil atât de mic în plasament. Ceilalţi, de regulă, aveau vârste apropiate de cea a copiilor mei, între șapte și zece ani, pentru a putea împărtăşi interese comune și a se juca împreună. Dar Andrei a fost din start un băiețel cumințel, care foarte rar face capricii”, povestește emoționată Veronica Harea.  

Cel mai greu, noilor părinți le este să se deprindă cu fiecare copil care pe care îi ia în plasament. Nu pentru că ar fi depăşiți din punct de vedere profesionist, ci pentru că sunt multe detalii din trecutul copiilor, care rămân sub perdea. Unii sunt comunicabili şi atunci e mai uşor să fie înțeleși, în timp ce alţii au nevoie de timp, atenție și dragoste pentru adaptare la o nouă viață. 

În cazul ultimilor doi copii, Veronica Harea recunoaşte că ei s-au adaptat cel mai uşor. Relația de prietenie dintre Mihai și Andrei și noii lor părinți a fost una frumoasă și bazată pe încredere reciprocă. “Chiar dacă băiatul cel mic nu vorbeşte, noi îl înţelegem foarte bine. Deocamdată, îi vorbesc eu şi îi arăt prin semne. Cred că cel mai important este că nu avem probleme cu mâncarea. Dacă a venit vremea mesei, cel mic îndată îşi caută scăunelul şi nu mai aşteaptă să fie rugat”, spune asistentul parental profesionist.

Copiii, la rândul lor, simt căldura de care au  parte în sânul acestei familii. Pe parcursul vizitei noastre, Andrei nu a mai coborât din braţele mamei, iar Mihai, ne-a spus că se simte bine în noua lui familie şi că se străduie să fie cuminte, să înveţe bine şi să-i asculte pe cei care, pentru moment, le înlocuiesc părinţii. Mai mult chiar, se împacă foarte bine cu Gheorghe, fiul familiei Harea, alături de care petrece foarte mult timp. Și Valentina recunoaște că de când a venit la ei în familie, Mihai este mai comunicabil şi vorbeşte deschis despre ceea ce îi place să facă. Femeia admite că adulţii au un rol decisiv în educaţia şi, mai târziu, în devenirea acestor copii.

“Cu orice ocazie vorbesc des cu rudele mele, cu prietenii şi le recomand să facă şi ei un asemenea gest. Cei din localitate, deja mi-au urmat exemplul, dar în alte sate serviciul APP încă rămâne o necunoscută”.

Întrebată ce înseamnă această meserie pentru ea, Veronica Harea zâmbeşte stânjenită, căutându-şi cuvintele …

“Nici nu ştiu cum aş descrie ce simt… este o mare răspundere. Nu este uşor să ai grijă nici de propriii copii… Însă, odată asumată această răspundere, nu mai faci diferenţa. Te ocupi de toţi copiii în mod egal. Oricum, eu mă simt mândră că pot face un bine” – răspunde femeia, strângând în palme tălpiţele lui Andrei.

 

Foto simbol: www.friso.co.id

 

Articol realizat în colaborare cu organizaţia “Parteneriate pentru fiecare”

Parteneriate pentru fiecare copil implementează proiectul “Familie puternică pentru fiecare copil” cu susţinerea financiară a Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltarea Internaţională (USAID), care va dura pînă în iunie 2017 şi are scopul de a îmbunătăţi siguranţa, bunăstarea şi dezvoltarea copiilor în situaţie de risc şi a celor lipsiţi de îngrijire familială adecvată în Republica Moldova.

Adaugă comentariu