EMOŢIONANT: Scrisoarea Rodicăi către fiul ei

EMOŢIONANT: Scrisoarea Rodicăi către fiul ei

Daniele, scumpul meu, scriu aceste rânduri cu un freamăt plăcut în suflet, dar şi cu speranţa că în viitor le vei citi şi-ţi vei da seama cât de mult însemni pentu mine. Ai apărut în viaţa mea după multă vreme de aşteptare, când eu disperată nu mai înţelegeam care este rostul vieţii mele... 

Neîncetat ma rugam lui Dumnezeu să mi te dea, şi Bunul s-a milostivit. Mi-a trimis o comoară de băieţel - frumos, sănătos, deştept şi cuminte. Astfel că astăzi nu trece nici o zi fără-i mulţumesc lui, dar şi ţie că m-ai ales să-ţi fiu mamica.

În ziua când am aflat că ţi-ai făcut locuşor sub inima mea, mi-am jurat că voi fi cea mai bună, că nu te voi dezamăgi niciodată, te voi sprijini toată viaţa şi voi face tot posibilul şi imposibilul să-ţi fie bine. Aceste promisiuni le-am făcut pentru că aşa face orice părinte pentru copilul său. Eu, însă, nu sunt un oarecare părinte, eu sunt mult mai mult pentru tine - sunt mama ta, sunt tatăl tău, sunt sora şi fratele tău, sunt cel mai bun prieten al tău. Eu sunt “tot-ul” tău, iar tu eşti “tot-ul” meu.

Îmi vine greu să redau în cuvinte, ce a însemnat secunda în care mi te-au pus la piept, iar tu abia deschizind ochii, ai încreţit năsucul micuţ, pe care ţi l-am şi sărutat. Acel pupic a fost cel mai important din viaţa mea trăită până atunci, dar şi după aceea. Iar când îmi amintesc de el, îmi simt buzele şi acum calde...

Atât de frumos şi de uşor ai crescut în primul tău an de viaţă. Zi de zi. Lună de lună. Nici acum nu pot înţelege de ce unii zic că copiii străinilor cresc mai repede decât propriii? Eu vedeam cum creşti şi te schimbi cu fiecare oră. Cu lacrimi în ochi mă bucuram, atunci când apărea un sunet nou, o silabă, un dinte, un zâmbet.... iar tu te uitai straniu la mine şi nu înţelegeai de ce plâng. Sau poate înţelegeai, dar îţi păstrai seriozitatea... doar creşti bărbat?! Între timp, eu repejor deschideam cărţulia ta albastră şi făceam notiţe, ca să nu scap nici un moment.

Ai venit pe lume ca o rază de soare, care prevesteşte viaţa... În MARTIE, prima lună de primăvară, ai apărut pe lume. Era o zi deosebită când am intrat cu tine în braţe în căsuţa noastră, pregătită cu atâta grijă pentru sosirea ta, iar la capul pătucului te aştepta mărţişorul pe care l-am atârnat în prima zi a lunii, cu grijă şi speranţă că te va aştepta cuminte să te cunoască…

Apoi a urmat APRILIE, cu frumoasele sale sărbători de Paşti şi prima plecare în ospeţie la bunici.

MAI mi-a adus primul tău râs în hohot. Şi eu care nu credeam că e posibil ca la două luni şi jumătate să râzi din toată inima!

IUNIE a fost foarte emoţionant pentru mine. Ţin bine minte că într-o frumoasă dimineaţă, m-a trezit gângureala ta dulce… Nu ştiu cât te-am admirat vrăjită... Mă aduse la realitate sunetul la uşă. Era mămica mea, care ţinea în mâini un buchet de trandafiri. Câteva secunde nu am înţeles care e motivul... Era ziua mea de naştere. Uitasem de ea... De fapt, nici nu mai conta! Cel mai mare cadou al vieţii îl aveam lângă mine.

Toată luna IULIE am petrecut-o în doi cu tine, scumpul meu. La natură, pe malul lacului, în afara oraşului şi nu ne trebuia mai mult nimeni. Ne simţeam bine.

AUGUST a fost memorabil, pentru că în acea lună te-am încreştinat şi am jucat o frumoasă cumetrie cu tematica "Grădina Îngeraşului Daniele". Oaspeţii zâmbeau larg, când îi întâmpinai cu aripioare de înger în spate. Tu chiar erai un adevărat îngeraş, coborât din cer, blonduţ cu ochi albaştri.

Iar SEPTEMBRIE am mers pentru prima data la mare împreună. Să ştii că am păstrat ca amintire în cutiuţa ta cu “lucruri mărunte”, primul tău bilet de avion. A fost o vacanţă foarte frumoasă!

Luna OCTOMBRIE ne-a adus primul dintişor şi mi-aduc aminte cum plângeam şi dansam în jurul tău şi nu credeam, cum e posibil ca un vârfuşor de dinte să aducă atâtea emoţii şi fericire?!

În luna NOIEMBRIE te-am văzut pentru prima oară, ridicându-te singur în picioruşe şi aveai atâta bucurie! Eu te priveam şi iar plângeam... de fericire.

Şi venise mult aşteptatul DECEMBRIE, luna în care am împodobit cu drag bradul şi căsuţa noastră, ce lumina toată de la multiplele jucării, lumânări, beculeţe şi ghirlande. Trăiam într-o poveste, în care tu erai personajul principal. Chiar de unii îmi ziceau: “la ce bun toate astea, doar el e prea mic”, doar noi doi ştiam, că tu înţelegi totul. Voiam sa ne ofer aceste zile fermecatoare, care nu se vor uita. Micuţ fiind, te târai spre brad şi apucai cu mânuţa vreo jucărie, iar eu nu te opream, ci lăsam să te bucuri de frumuseţea şi magia bradului colorat, urmărindu-ţi ochii larg deschişi şi miraţi, în care sclipeau mii de luminiţe.

Şi desigur, nu voi uita luna IANUARIE, în care, pentru prima oară te-am prins ciugulind pe furiş dintr-o ciocolată, care nu ştiu cum şi de unde ai acaparat-o, iar când am încercat să ţi-o iau, mi-ai dat de înţeles cine e bărbat în casă. M-ai făcut să râd...

Dar FEBRUARIE? Chiar la începutul lunii ai făcut singur primii paşi şi încercai să mai faci, dar eu, te luam în braţe şi te sărutam tare, tare, până plângeam ambii: tu de revoltă, iar eu... numai eu ştiu de ce... În dimineaţa Sfântului  Valentin ţi-am întins cadoul pe care ţi-l pregătisem din timp, cu drag, pentru că eu te iubesc nespus de mult!  Tot în februarie tu m-ai stirgat pentru prima dată atât de dulce: mama – mama!

Şi iar a sosit MARTIE, luna care m-a făcut fericită acum un an. Conştientizez că ai crescut, că continui să creşti, că văd rezultatul dragostei mele faţă de tine. Nu mi-a fost şi nu-mi este uşor, dar nici o secundă nu am îndrăznit să mă plâng, pentru că tu îmi dai putere, credinţă, cuget, răbdare şi speranţa că totul va fi bine!

Eşti cel mai brav băieţel şi după cum ţi s-a ursit, vei ajunge un om mare, un om bun, iubit de toată lumea, iar eu te voi urmări şi mă voi mândri cu tine. Sunt cea mai norocoasă mămică a celui mai frumuşel băieţel cu părul blond, cu creţi la ceafă şi ochi verzi-albaştri. Daniele, îngeraş, mămica te iubeşte nespus de mult şi îţi doreste zile senine şi mult soare! Chiar dacă afară plouă, e frig, bate vântul, e furtună, fulgeră sau ninge, la noi în casă e cald şi liniştit, pentru că tu eşti lângă mine şi e soare în suflet, pentru ca tu eşti soarele meu.

P.S. Să nu-mi mulţumeşti vreo dată, că ţi-am dat viaţă, pentru că, de fapt, tu mi-ai dăruit-o mie, iar eu pentru asta îţi sunt recunoscătoare.

 

Pentru al meu băieţel, cu nume Daniele

De la a ta mămică, cu numele Rodica.

 

Foto: Odoraş; arhiva personală

Galerie de imagini
image
image
image
image
image
image

Adaugă comentariu

Închide