Test: Ce tip de părinte ești?

Test:  Ce tip de părinte ești?

Fiecare părinte s-a întrebat cel puțin o dată dacă este bine cum își crește copilul, dacă îi oferă destulă dragoste, afecțiune, destul suport sau, din contră, dacă îl copleșește, fiind prea implicat în viața lui.

Citește cu atenție fiecare afirmație, iar la frazele care îți corespund, notează litera din dreptul acestora. La final calculează câte litere de fiecare fel ai acumulat, iar numărul cel mai mare va determina și cărui tip de părinte corespunzi:

1. Când iau o decizie aștept de la copilul meu îndeplinirea acesteia fără să solicite argumente din partea mea. (B)

2. Îi spun mereu copilului meu ca îl iubesc și că se poate baza pe mine oricând. (A)

3. Sunt adeptul zicalei “orice regulă e făcută pentru a fi încălcată”. (C)

4. Mi se reproșează frecvent atât în familie cât și în grupul de prieteni că ceea ce mi se spune îmi intră pe o ureche și îmi iese pe alta. (B)

5. Mi s-a întâmplat cel puțin o dată sa uit copilul la grădiniță/școală etc. (D)

6. Fiecare familie ar trebui să petreacă împreună cel puțin o zi pe săptămână fără să se abată de la această regulă. (A)

7. Consider că cel mai bine este să nu impui nici o regula și totul să decurgă natural. (D)

8. Mi se întâmplă des să îi atrag atenția asupra modului în care trebuie să se poarte la masă și în societate. (B)

9. Bătaia nu este ruptă din rai și nu face bine nimănui. (A)

10. Imi place că, din multe puncte de vedere, copilul meu este diferit de noi ca părinți. (C)

11. Consider că toate lucrurile se învață la timpul lor si nu este bine să presezi copilul cu sarcini ce depășesc capacitatea lui de înțelegere. (C)

12. Rolul meu ca părinte este să îl ghidez și să îl ajut să ia deciziile corecte împărtășindu-i din experiența mea de viață și sfătuindu-l, însă decizia finală îi aparține. (B)

13. Consider că atunci când trebuie luată o hotărâre ce implică copilului trebuie ascultat si punctul lui de vedere. (A)

14. Îmi place foarte tare să stau de vorbă cu copilul meu, să aflu ce părere are el despre anumite situații. (C)

15. Părerea mea este că pentru a avea succes în viața profesională cât și în cea familială este nevoie de ambiție, rigoare și disciplină. (B)

16. În familia noastră se încurajează permanent libera exprimare si dialogul. (C)

17. Copilul are nevoie de limite astfel încât să nu aștepte ca părinții să fie mereu la dispoziția lui. (B)

18. Mi s-a întâmplat deseori să primesc reproșuri de la cei apropriați că sunt prea indulgentă și nu impun reguli mai stricte. (C)

19. În familia noastră fiecare are sarcini bine stabilite de la care nu ne abatem niciodată. (A)

20. Exprimarea sentimentelor nu trebuie încurajata deoarece riști să ai un copil plângăcios. (D)

21. Cea mai mare nevoie a copilului este siguranța financiară. Daca o ai pe aceasta, restul vine de la sine. (D)

22. Cererile mele ca părinte sunt însoțite de argumente care au rolul de a ajuta copilul să înțeleagă de ce trebuie îndeplinite. (A)

Interpretare:

Tipul A, părintele exigent: deși ții la disciplina și la reguli, ești un părinte afectuos, cald, apropiat de copilul tău. Nu aștepți ca deciziile să fie doar implementate, ci iți susți punctele de vedere aducând argumente pro, dându-i în același timp și copilului șansa de a-și spune părerea. Copilul tău are toate șansele să dobândească o stimă de sine crescută, să se descurce bine la şcoală, să fie popular printre cei de vârsta lui. Șansele ca el să dezvolte comportamente deviante sunt slabe.

Tipul B, părintele autoritar: disciplina este cea mai importantă, cuvântul tău este ultimul și nu eziți ca cererile tale sa fie însoțite de amenințări sau pedepse. Eviți să îi spui copilului “te iubesc” sau să iți exprimi sentimentele de dragoste faţă de acesta. Copilul tău riscă sa aibă o stimă de sine scăzută, să devină agresiv, furios, frustrat, să dezvolte depresie ori anxietate.

Tipul C, părintele permisiv: ești un părinte afectuos și cald, îți exprimi fără probleme sentimentele de iubire, însă ai probleme în impunerea limitelor. De aceea riști să ai un copil răutăcios, impulsiv, dependent de tine și care să nu se descurce foarte bine la școală.

Tipul D, părintele neimplicat: cel ce nu îi acordă prea mare atenție copilului și nici nu îi impune limite. Copiii crescuți de părinți neimplicați riscă să dezvolte comportamente antisociale, probleme mentale și de asemenea, prezintă un risc crescut de abuz de substanțe.

Autor: Carmen Buterchi - Psiholog

Foto: alpinemountainchalets.com

Adaugă comentariu