Vor lumină de sărbători… și un brad. Cum va fi primul Crăciun al tripleților Tatianei Ciutac?

Vor lumină de sărbători… și un brad. Cum va fi primul Crăciun al tripleților Tatianei Ciutac?

 

Au devenit “vedete” cu mult înainte de apariţia lor pe lume, şi din păcate, nu în contextul unor circumstanţe fericite. Şi-au pierdut tatăl într-un accident rutier, înainte de a-l cunoaşte, iar mama lor a rămas singură şi neajutorată cu ei trei în braţe. Da, despre ei vorbim – Otilia, Anatol şi Dumitriţa, tripleţii Tatianei Ciutac, din satul Micăuţi, raionul Străşeni, despre care presa a scris în nenumărate rânduri, şi pe care au sărit să-i ajute moldoveni din lumea întreagă.

Viaţa a luat o turnură mult prea dureroasă pentru Tatiana Ciutac, când i-a răpit soţul. I-a dat în schimb trei copilaşi, dar provocarea de a-i creşte de una singură a fost peste puterile ei, aşa că a cerut ajutor şi a fost ajutată… Între timp, viaţa şi-a luat cursul ei firesc. Zi după zi, copiii au crescut, problemele s-au perindat, unele fiind rezolvate, altele mai puţin. Cum se descurcă Tatiana în continuare? Cum au crescut tripleţii între timp? Ce probleme îşi aşteaptă rezolvarea…? 

Astfel, o zi din viaţa Tatianei, alături de tripleţii ei nu are nici început şi nici sfârşit

“Zilnic mă trezesc la ora trei dimineaţă. La fel a fost şi azi. Ca de obicei, Otilia e cea care dă de ştire că e ora mesei. De îndată ce am hrănit-o pe ea, s-a trezit Anatol, pe care continui să îl alăptez, el fiind unicul care nu a refuzat sânul. Nu a reuşit bine să adoarmă băiatul, că s-a trezit şi Dumitriţa. Până am adormit-o pe ea, s-a făcut ziua afară, aşa că m-am ridicat din pat şi am mers să le pregătesc terciurile. După ce s-au trezit toţi trei, a început procesul de schimbare a scutecelor, apoi i-am hrănit, după care i-am lăsat un timp să se joace. Pe la orele 11.00 le-am dat fructe: banane, mere, în care adaog şi o bucată de brânzică de casă, apoi îi las să se joace până adorm. Pe la ora 13.00  îi trezesc, îi hrănesc, le schimb iar scutecele şi dacă e timp frumos, îi scot afară și, la aer curat, ei adorm imediat. Dacă timpul nu ne permite, îi adorm în casă. Se trezesc peste două – trei ore, îi hrănesc, îi schimb, şi îi las să se joace. Uneori se întâmplă să adoarmă imediat după ce mănâncă, alteori îi adorm eu peste câteva ore, ca la ora două sau trei dimineaţa iarăşi să se trezească. Şi uite aşa de opt luni încoace sunt non-stop alături de dânşii”.

 

Au aceeaşi vârstă, cresc şi se dezvoltă la fel, dar în acelaşi timp diferit

“Cea mai harnică şi mai rapidă este Otilia, tot ea şi cea mai mare dintre toţi. E mereu pusă pe şotii, stă în funduleț, încearcă să se târâie şi nu o poţi scăpa din ochi nici o secundă, altfel o vezi în celălalt capăt la patului, asta în cel mai bun caz... Anatol încearcă să se ţină de sora mai mare, dar nu îi reuşeşte. El abia recent a început să stea în funduleţ. Însă am observat că ei doi se împacă foarte bine. Deja îmi imaginez ce şotii or să facă când vor creşte mari. Cea mai cuminte şi nepretenţioasă este mezina Dumitriţa. Îi place să stea şi să se joace mai mult singură. Este genul de copil despre care spui că nu ştii când a crescut”, spune Tatiana, în timp ce priveşte cele mai recente poze ale tripleţilor săi, realizate de fotografa Irina Spinei.

Primele fotografii le-au fost făcute pe când aveau trei săptămâni de la naştere.

„Erau atât de mici… şi îmi făceam griji, întrucât nu eram sigură că îi va reuşi ceva fotografei. Dar finalul a fost frumos, mai ales că şi ei au stat cuminţi. Cea de-a doua şedinţă foto am planificat-o la vârsta de patru luni, dar nu am realizat-o căci erau foarte plângăcioşi în acea perioadă, aşa că am aşteptat ca să împlinească opt lunişoare. Şi uite ce minunăţie a ieșit. Următoarea şedinţă, am stabilit-o împreună cu Irina pentru luna martie, atunci când ei vor împlini un anişor.  

Un proiect foto de suflet pentru Irina Spinei

Fotografa Irina Spinei spune că sesiunile foto cu tripleții Tatianei au devenit pentru ea un proiect de suflet, pe care îl realizează cu drag, din respect pentru Tatiana. Ea povestește că a fost destul de emoţionant să îi revadă pe tripleţi, după aproape opt luni. „Acum pot spune cu certitudine că sunt trei persoane total diferite. Anatol este mai coleric. A zâmbit puţin, aşa cum îi stă bine unui bărbat. În schimb, Dumitriţa a fost toată numai zâmbet. La fel şi Otilia, care însă nu uita să îşi arate caracterul, ori de câte ori, nu i se dădea ceea ce dorea. Cred că a fost cea mai încărcată, din punct de vedere emoţional, şedinţă foto, la care au lucrat patru maturi, care au „transpirat” de vreo 15 ori. Aceste ședinte foto vor continua şi pe viitor, pentru că îmi doresc ca Tatiana să rămână şi cu amintiri frumoase, nu doar cu tristeţea care i s-a asociat odată cu naşterea lor”.

Și-a făcut prieteni din toate colțurile lumii

Tatiana recunoaşte că de când soţul ei a decedat, iar în viaţa ei au intrat trei îngeraşi care au nevoie non-stop de atenţia ei, totul s-a schimbat. A avut nenumărate momente de disperare, dar cu credinţă în Dumnezeu a trecut peste toate, şi asta pentru că oameni de bună credinţă i-au fost şi îi sunt şi acum alături. “Fără ei nu ştiu ce făceam azi. Primesc până şi azi cutii cu scutece şi mâncare de la conaţionalii noştri de peste hotare, fapt pentru care le mulţumesc din suflet. Cu mulţi dintre ei comunic cu regularitate. Cel mai mult mă bucur că patru dintre fetele care s-au oferit să mă ajute, vor deveni şi ele în curând mame”.

De Crăciun vor să stea la casa lor, vor lumină… și un brad

Totuşi prima zi de iarnă i-a găsit pe Otilia, Anatol şi Dumitriţa tot în casa bunicilor, mică şi neîncăpătoare pentru şase suflete, dar şi un pic răciţi pentru că uşa de la camera în care stau, dă direct afară.

Motivul pentru care nu trăiesc în propria lor casă este lipsa de energie electrică. “Deoarece soţul meu a decedat subit, noi nu am reuşit să finisăm toate lucrările la casa noastră. După decesul lui, când s-au născut tripleţii, m-am mutat la părinţii mei, fiindcă aveam nevoie de ajutor. Acum stăm cu toţii într-o casă bătrânească, unde camerele sunt foarte mici! Dar copilaşii cresc şi le trebuie tot mai mult spaţiu! Deja demult nu mai încap într-un pătuc, iar trei nu avem unde pune. Părinţii mei, sunt nevoiți să stea într-o parte a casei, care se încălzeşte foarte rău. M-am adresat repetat Primarului şi reprezentanţilor Union Fenosa, dar nu am primit nici un răspuns.

Asistentul social, de la naşterea bebeluşilor, niciodată nu a venit să vadă în ce condiţii trăim, cât ne este de greu şi strâmt, ca să mă ajute în rezolvarea întrebării date. Primarul Vasile Dolghii spunea la început că va aborda problema la consiliu, acum îmi zice că eu ar trebui să rezolv întrebarea individual şi să mă adresez instanţelor respective. Îmi este foarte greu! Este nevoie și de resurse financiare pentru asta, pe care nu-i am, din păcate” spune Tatiana.

“Iar eu nu aşa îmi imaginam primul lor Crăciun. Mi-aş fi dorit enorm să împodobesc azi bradul împreună cu ei şi să le cânt colinde, să tai fulgi din hârtie şi să îi lipesc pe geam. Pare ceva simplu şi firesc pentru mulţi, dar atât de greu de realizat pentru mine”.

 

UPDATE! 

Tatiana a scris astăzi pe pagina sa de facebook: 

„Sunt fericită, astăzi a venit echipa de muncitori de la Red-Fenosa să mă conecteze la rețeaua electrică. Și mare minune, cum s-au apucat de lucrul, afară a început să ningă - soțul Anatolie se bucură din cer. Vă mulțumim foarte mult tuturor persoanelor care m-au ajutat să rezolv marea mea problemă. Mă închin pînă la pămînt și vă mulțumesc pentru bunătatea de care ați dat dovadă.” (02.12.2016)

 
 
Fotografii de Irina Spinei

Adaugă comentariu

Close