Mărturii din iad: mama m-a vândut pentru 100 de dolari, iar concubinul ei m-a violat

Mărturii din iad: mama m-a vândut pentru 100 de dolari, iar concubinul ei m-a violat

Viorica este una dintre cele opt mame asistate în prezent în Centrul Maternal „În braţele mamei” a Misiunii Sociale Diaconia. Este o femeie tânără, în floarea vieții, dar pe care și-a pus deja amprenta greutățile prin care a trecut. Și cu toate că în cadrul centrului a găsit în sfârșit liniște și pace, Viorica nici acum nu înțelege de ce destinul a ales-o anume pe ea… iar viața ei este ruptă parcă din filmele de groază.

Provine dintr-o familie social-vulnerabilă, iar părinţii au divorţat încă de când era mică. La drept vorbind, pe tatăl său nu l-a cunoscut niciodată, și nici nu a putut să afle de la mama sa cine este el. A dus un mod de viață primitiv, locuind împreună cu încă două surori și un frate, într-o casă părăsită din parcul Valea Morilor din Chișinău. Viorica își amintește cu tristețe acele momente: „Sunt cea mai mare dintre toți, iar asta a însemnat să iau asupra mea toată grija pentru ei, care ar fi trebuit să stea pe umerii mamei, dar care avea doar grija paharului. Așa că eu o luam pe sora mea mai mică, care pe atunci avea cam un anișor, și cu ea în brațe mergeam cu cerșitul pe la semafoare, pe la cămine, pe la ușile oamenilor. Astfel, adunam zilnic câte ceva de-ale gurii, și chiar haine vechi, dar care pentru noi erau ca noi”.

Coșmarul Vioricăi și a fraților ei s-a terminat atunci când au fost luați de lângă femeia care le-a dat viață și duși la o școală internat, unde ea a terminat clasa a IX-a. Nu a avut posibilitatea să-și continue studiile, așa că s-a întors acasă, unde coșmarul a reînceput în forță. La vârsta de 15 ani a fost vândută de propria mamă unui prieten de pahar pentru 100 de dolari. „Îmi vine greu să povestesc despre asta, dar i-am spus mamei că nu o voi ierta niciodată. Frică, durere, groază și disperare… Am reușit într-un final să îi transmit fratelui meu informații despre coșmarul la care m-a supus acel monstru cu chip de om, și el și-a luat prietenii și a venit și m-a scos de acolo”. Iar la 16 ani a fost violată de concubinul mamei sale. „Nu a avut cine să mă salveze la acel moment. Am fost închisă într-o casă cu gratii la uși și la ferestre, și nimeni alături. Mai târziu i-am spus mamei, am vrut să mă jelui, credeam că voi trezi în ea sentimente materne, doar că ea nu m-a crezut. Ea îi credea doar pe concubinii ei, care se schimbau frecvent în casa noastră.

Viorica a început să fugă des de acasă, din cauza abuzului fizic la care era expusă zilnic. La 18 ani a reușit să se rupă din acel mediu, care purta numele de „casa părintească”. O femeie cu suflet mare, cum a numit-o Viorica, a ajutat-o să plece în Federația Rusă la lucru, cu toate că nu avea nici un act. Acolo a dat peste o familie de moldoveni care au ajutat-o. „În Federația Rusă am stat cinci ani și am muncit pe brânci. Poate că aș fi lucrat până azi, dacă nu era sora mai mică care mă suna și se jeluia că mama o încuie în casă. După mai multe încercări și cu un pașaport alb am revenit acasă.

Revenind în Chișinău și-a găsit un post de lucru, apoi altul mai bine plătit, care a ajutat-o să se întrețină. Între timp, l-a cunoscut pe tatăl viitorului ei copil, dar de care s-a despărțit. Nu vrea să dea mai multe detalii, pentru că rana e prea proaspătă. De una ne asigură - nu vrea ca acest om să facă parte din viața ei. Ajunge câte le-a avut până acum. În urmă cu opt luni a devenit mamă, și acesta este cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat. Iar al doilea este acela că a ajuns să facă parte din marea familie a Centrului Maternal „În brațele mamei”.

Trecută prin atâtea greutăți, pe Viorica nu o mai sperie lipsurile materiale. Muncește pentru a-i asigura fetiței ei un trai mai bun. Așa că s-a înțeles cu o altă beneficiară a centrului, mama și ea, ca să stea cu fetița ei cât Viorica e la lucru. „Azi am în sfârșit parte de acea liniște și stabilitate, iar această stare mă ajută să mă gândesc cu optimism la ziua de mâine. Ce îmi doresc la moment? Să dau fetița la creșă, iar eu să pot merge liniștită la muncă. Să închiriez o garsonieră în oraș și să îmi văd de liniștită de ale mele. Viața mea de-abia acum începe."

Viorica nu este singura care are o poveste de viață ruptă parcă din filme. În astfel de situaţii se află şi alte femei, iar pentru susţinerea lor Misiunea Socială „Diaconia” a dat startul Campaniei de Crăciun „În braţele mamei”. Campania este o ocazie să ne unim eforturile pentru a-i oferi fiecărui copil șansa de a rămâne alături de cea care i-a dat viaţă şi bucuria firească de a-i spune „mamă”. Fiecare se poate implica, pentru că lista de nevoi a mămicilor din Centrul Maternal nu este foarte mare: două cărucioare de vară şi două de iarnă, 1 fierbător de apă, 1 fier de călcat, un frigider mic.

Toţi cei care au posibilitatea să facă o donaţie cât de mică, din orice colţ al lumii, pot utiliza Guvern24.md. Companiile sunt îndemnate să invite voluntarii Diaconiei pentru a organiza ateliere de jucării de brad sub forma unui team building. Donaţia de participare este de 150 de lei, jucăria rămâne participantului. 17 decembrie, Telemaratonul Naţional în direct la M1 şi M2. Biletele de participare în platou au valoarea de 300 de lei, donaţie în susţinere proiectului.

 

P. S. Numele protagonistei acestui articol a fost modificat. 

 

Încă o istorie de viață a unei mămici singure puteți citi și AICI.

Foto: diaconia.md

 

 

Adaugă comentariu

Close