Gestul mic prin care am înțeles că pot fi o mamă bună

Gestul mic prin care am înțeles că pot fi o mamă bună

Ana Zidarescu, autoare de materiale pentru centruldeparenting.ro, a recunoscut într-o opinie că nu a fost una dintre viitoarele mămici care vorbesc cu burtica și foarte rar o mângâia cu duioșie. Însă, Ana a menționat că îi era teamă de a nu da greș ca mamă. În continuare redăm mesajul mamei care recunoaște ce gest a convins-o că va fi bună.

Da, asta a fost și încă mai este teama mea cea mare: să pot să fiu o mamă bună – o mamă caldă, plină de răbdare și de zâmbete pentru familia ei, o mamă care să nu țipe și să știe (aproape) mereu ce are de făcut.

Primul meu test a fost legat de un lucru pe care-l controlam cu greu înainte să rămân însărcinată. Nu știu voi cum sunteți, însă, eu am fost mereu o iubitoare a somnului. Întârziam frecvent la birou, din cauza celor „5 minute în plus. Iată, însă, că a venit și Luca. Somnul se dusese încă de dinainte să se nască el și aproape că îmi venea să plâng în ultimele două luni când toată lumea îmi spunea „dormi acum cât de mult poți, că după ce naști…” Ce somn? Ce odihnă? Când eu mă trezeam la fiecare 2-3 ore pentru micile vizite la toaletă și aveam nevoie de câteva minute doar să mă dau jos din pat!

La o săptămână după ce am ajuns acasă, Luca s-a trezit pe la trei dimineața. Eram atât de obosită și aș fi vrut atât de tare să dorm! L-am ridicat din pătuț, l-am așezat pe masa de schimbat și i-am zâmbit. În lumina aceea ușoară a veiozei de pe noptieră, cu un bebeluș ușor flămând care, oricum, nu cred că-mi distingea fața atât de bine, i-am zâmbit cu cea mai mare dragoste și răbdare. Atunci, la trei dimineața, am realizat că pot oferi nemărginit de multă iubire și răbdare. Am știut că nu mai este vorba doar despre mine, despre nevoile mele, despre cât vreau eu să dorm și despre programul meu. Atunci a fost momentul în care am simțit că am parte de un nou început, că eram, deja, un om mai bun, mai cald, mai răbdător, mai înțelegător. Și am realizat că poate am mai multe șanse decât îmi dădeam la început, să fiu mama pe care o doresc pentru fiul meu.

Acum câteva luni am dat peste o frază care mi-a plăcut mult: „Cu fiecare copil se naște și o mamă”. Nici toți specialiștii din lume, cărțile și sfaturile primite nu se compară cu experiența de a-ți crește propriul copil. Fiecare copil este diferit și are propria personalitate. Am învățat să nu judec ceea ce vad la alte mămici și încerc să fiu eu cât mai bună pentru el. 

Informații: smartandhappychild.ro Foto simbol: myhealthspin.com

Adaugă comentariu

Închide