Dia's Ideas, blogul moldovencei din SUA în care maternitatea, moda și călătoriile sunt pe picior de egalitate

Dia's Ideas, blogul moldovencei din SUA în care maternitatea, moda și călătoriile sunt pe picior de egalitate

Multă lume o cunoaşte datorită fashion blogului Dia's Ideas – un blog care molipseşte de fericire, este plin de dragoste şi impresionează prin stilul de viaţă pe care îl duce autoarea împreună cu soţul şi fiul lor. Este vorba de moldoveanca Diana Zamostean, stabilită de șapte ani în Dallas, SUA. Despre blog, despre job, despre maternitate și călătorii - toate de factură americană - am aflat după o discuție cu protagonista acestui articol.  

Blogul este mai degrabă un hobby, pe care-l dezvolt deja de cinci ani. Este o reflecție a pasiunii mele pentru estetică, care cred eu se regăsește în primul rând în ținutele mele. Nu am fost mereu interesantă de modă, aceasta venind odată cu posibilitățile pe care mi le-a oferit America, și nici nu am fost mereu îmbrăcată bine sau corect, dar totdeauna am tins spre asta şi cu timpul am devenit tot mai bună. Exercițiile de stil ca şi exercițiile fizice dezvoltă în timp un ”mușchi vizual”. Nu prea am reguli, port ce simt. Dacă nu „simt” haina, atunci ea nu are viitor în garderoba mea.  

Prin blog învăț femeile, care se identifică cumva cu stilul meu, că e posibil să te îmbraci drăguț cu un buget relativ redus şi că hainele pot avea o viaţă lungă indiferent de evoluția trendurilor, pentru că pot fi reinterpretate şi reinventate în multe combinații. Înclin să cred că mi-a reușit acest lucru pentru că am peste 13 mii de urmăritori pe Facebook și 10600 pe Instagram.

Spre deosebire de Moldova, unde hainele costă bani grei, în America acestea pot fi și ieftine, și scumpe. Dar asortarea nu ține de buget, ci de simțul estetic și de stil. Stilul desigur poate fi educat, aici sunt femei care se îmbracă bine și unele care se îmbracă mai puțin bine. Unele țin cont de modă, altele mai puțin. Dacă vrei o comparație îți spun din start că în Moldova femeile sunt mai interesate de modă și de haine decât cele din SUA. Pe de altă parte, raportându-mă la situația din Moldova, nu știu dacă e posibil să ai un buget relativ redus şi să ai un blog de fashion.

Acum din păcate nu am îndeajuns timp pentru blog și el nu mai e o activitate proeminentă în viața mea. De ce? Pentru că în afara faptului că sunt mamă, mai am și un job full-time și mai sunt și studentă. La serviciu fac marketing şi publicitate pentru o companie ce publică două reviste de lifestyle lunar. Aceste publicaţii acoperă viaţa şi evenimentele de interes public ale rezidenţilor din şapte oraşe din apropierea Dallasului. În calitate de studentă a anului doi la masterat, fac MBA cu specializare în Marketing și Analiza de Date.

De doi ani încoace mai sunt și mama unui băiat neastâmpărat. Odată cu nașterea lui, viața mea a devenit mai ocupată, mai plină de responsabilități și lucruri care necesită planificare pe termen scurt și lung, dar totodată a devenit mai frumoasă pentru că zâmbesc mai mult, am un suflet mai plin și motive să mă grăbesc seara după serviciu acasă.

Apropo de maternitate, în America copiii pot merge la creșă încă de la vârsta fragedă de doar două săptămâni, în cazul în care mama e nevoită să se întoarcă la lucru. Cu alte cuvinte, în SUA, concediul de maternitate e aproape inexistent, de maximum trei luni și în majoritatea cazurilor e neplătit. Copiii sunt direct responsabilitatea și cheltuiala părinților, cu excepția familiilor social vulnerabile, ale căror cheltuieli sunt suportate de guvern. Eu m-am reîntors la lucru după patru luni de la naștere, însă nu am întrerupt alăptarea. Apropo, chiar dacă a trebuit să revin la serviciu după câteva luni de la naștere, bebelușul a rămas pe mâini bune cu mama mea acasă. Ea m-a ajutat să continui să hrănesc bebelușul exclusiv cu lapte până la șase luni. Îl alăptam dimineața, seara și în timpul nopții la cerere. Pe parcursul zilei bunica îi dădea biberonul cu laptele pe care îl storceam în timpul serviciului ziua anterioară. De la vârsta de șase luni, când bebelușul a început a consuma mâncare am continuat să îl hrănesc cu lapte matern. Însă o făceam mai rar, alternând alimentele solide cu laptele. Continuam să pompez laptele de două ori pe zi în timpul orarului de serviciu. Așa am reușit să îl țin cu lapte matern până la vârsta de un an și jumătate. În cazul în care copilul se află la creșă în timpul zilei, dar mama vrea să continue alăptarea, aceasta este posibil dacă mama suplinește laptele necesar pentru fiecare masă a copilului aflat în grija creșei în timpul zilei. Un sfat de la mine pentru mamele care vor să continue să își alăpteze bebelușii după ce se întorc la serviciu - procesul e posibil și deloc anevoios, exemplul meu fiind cea mai grăitoare mărturie. Bebelușul meu nu a mâncat formula niciodată, chiar daca eu am ieșit la serviciu după patru luni de la naștere.

Copilul nostru încă nu frecventează creșa. El stă în continuare acasă în grija bunicii. Am fost foarte norocoși să avem această posibilitate și profităm de ea. Peste un an, probabil îl vom da la o grădiniță de tip Montessori, foarte populare aici, care înmatriculează copii de la trei anișori. Până atunci urmărim interesele piciului nostru, hobby-urile încă rămâne să le dezvolte. La vârsta asta îi place foarte mult să rezolve puzzle-urile, să îl tachineze pe motanul nostru și pe cățelușul mătușii. Așa sau altfel, un lucru e cert - copilul nu înseamnă puțin timp pentru sine, pentru călătorii și mai mult pentru el. Încercăm să păstrăm stilul de viață și să călătorim la fel ca înainte, cu singura deosebirte că acum mergem în vacanță în trei.

Călătoriile sunt cea de-a treia secțiune a blogului meu în afară de fashion şi maternitate. Am vizitat multe locuri, dar cele mai memorabile rămân Dubai și Puerto Rico. Mi-aș dori să ajung și în Argentina, Columbia, Noua Zeelanda. Totuși cea mai apropiată destinația pentru noi este Moldova, unde vom veni foarte curând pentru prima dată în trei.

Emigrarea mea în America e un proces în dezvoltare, ceea ce înseamnă că nu mi-am satisfăcut toate așteptările pe care le-am de la viață. Nu am câștigat la loterie încă, respectiv mai am mult de lucrat și de învățat ca să ajung să bifez ca îndeplinite așteptările pe care le am de la viață, plus că așteptări noi mereu apar, din cele vechi mai dispar și tot așa. Viața e imprevizibilă, dar prin asta e frumoasă...

Foto:arhiva personală

 

Adaugă comentariu

Închide