Imaginaţia copiilor la diferite vârste

Imaginaţia copiilor la diferite vârste

Imaginaţia înseamnă foarte mult atât pentru un pictor, cât şi pentru un cosmonaut. Această capacitate trebuie dezvoltată din scutece.

Imaginaţia este capacitatea de a crea imagini noi în baza celor trăite, văzute şi simţite, cum ar fi reflectările, mirosul, sunetul.

Imaginaţia copilului la diferite vârste

  • Copilul mic începe să se orienteze în spaţiu datorită simţurilor. În memoria lui se păstrează diferite imagini care se asociază cu anumite emoţii, cum ar fi starea de linişte şi căldură, alături de mama sau frica şi durerea, atunci când cade. Mai târziu aceste amintiri vor apărea în mintea copilului în diferite combinaţii, la început inconştient, apoi el va învăţa să le combine, ca să le folosească ca simboluri.
  • Pe la doi ani imaginaţia se dezvoltă activ. Mai întâi, se complică jocul micuţului: el târâie după sine ursuleţul de pluş, dar totodată îl şi culcă, îl hrăneşte - deja se imaginează în rol de matur. Până la trei ani, imaginaţia piciului se rezumă la copierea situaţiilor din viaţa sa proprie.
  • După trei ani copilul dezvoltă jocurile şi poate folosi unele obiecte care le înlocuiesc pe altele. Bunăoară, el poate hrăni ursuleţul, dar deja nu cu lingura, ci cu un beţişor, imaginându-şi că acesta este o lingură. În joc pot apărea elemente ale imaginaţiei care nu mai corespund realităţii, cum ar fi puterea magiei, zborul în cosmos etc.
  • Între 3 şi 5 ani copilul nu mai face distincţie între fantezie şi realitate. El cu adevărat zboară în cosmos, se luptă cu duşmanii sau face magii. Şi această stare la unii copii durează până la vârsta şcolară. Uneori micuţul pătrunde atât de adânc în lumea imaginaţiei, încât insistă că este căţeluş sau o prinţesă, sau un dinozaur şi le cere maturilor să se poarte cu el corespunzător. Părinţii nu pierd nimic, dacă intră în joc. Mai mult, aşa îl pot convinge să mănânce, să se spele… Copilul nu vrea să pape, dar căţeluşul vrea să pape, să se spele, să fie pieptănat… La această vârstă odoraşul comunică cu eroii săi în glas. Cu cât mai mult se joacă, cu atât imaginaţia lui se dezvoltă mai bine.
  • Pe la 5-6 ani fanteziile copilului se axează pe interior. El deja îşi face imaginaţii despre personalitatea sa, despre pregătirea pentru şcoală. Aceasta este o perioadă foarte importantă, deoarece la şcoală va trebui să-şi imagineze problemele şi să găsească rezolvarea lor. Bunăoară, trebuie să-şi imagineze cifra doi şi să vadă imaginar că doi înseamnă două mere…

E important să îl înţelegi şi să te implici în jocurile lui, ci nu să îl iei peste picior pentru o fantezie sau alta. Totodată, e bine să îl înveţi diferenţa dintre fantezie şi realitate. 

 

Fanteziile ajută!

Astăzi, copiii sunt antrenaţi, învăţaţi, educaţi, distraţi, duşi la centre de dezvoltare din primii ani de viaţă. În acest ritm, uneori nu au timp să se relaxeze. Dar copilul are nevoie de timp liber, ca să asculte, pur şi simplu, muzică, să se plimbe prin parc, să răsfoiască o carte sau să meargă de ici-colo, fără treabă. În ultimul rând, el învaţă să rămână în lumea proprie şi să comunice cu sine.

Imaginaţia îl poate ajuta pe copil să scape de frici. El migrează în lumea imaginaţiei şi luptă cu acei care îl sperie. Tot imaginaţia îl ajută să gândească, să memoreze, pentru că începe să  asocieze emoţii, obiecte şi culori.

Cu vârsta, un copil, cu o imaginaţie bine dezvoltată, are şansa să devină o personalitate care va putea: să gândească neordinar şi liber; să găsească câteva variante de răspuns pentru o problemuţă; să-şi pună scopuri şi să le vadă imaginativ, să planifice calea şi obiectivele atingerii acestora; să prevadă dezvoltarea evenimentelor, eventualele riscuri; să se orienteze repede în situaţiile grele.

 

Cum stimulăm dezvoltarea imaginaţiei

  • Diversificăm simţul tactil (ne jucăm cu ochii legaţi, să vedem ce obiect ţinem în mânuţe);
  • Încercăm gusturi noi – încercăm să-i explicăm gusturile, să aflăm cu ce i se asociază;
  • Călătorim – scurte sau lungi, în ţară sau peste hotare, călătoriile îl ajută să descopere lumea şi să-şi dezvolte imaginaţia; plimbările în parcuri sau picnicurile la pădure sau pe malul unui lac, sunt şi ele binevenite;
  • Mergem la concerte, muzee, spectacole;
  • Ne jucăm cu „instrumente muzicale”, cum ar fi lingurile, cratiţele etc;
  • Desenăm – prin desen copilul îşi creează lumea proprie şi poate povesti despre eroii săi o istorie întreagă, pe care tot el a inventat-o;
  • Citim - ascultând glasul unui matur, copilul se imaginează eroul principal al poveştii şi trăieşte istoria acesteia. Cartea cu imagini îl ajută să înţeleagă mai uşor povestea şi să-şi contureze mai clar fanteziile.
  • Ne jucăm pe roluri - Putem interpreta poveştile pe roluri (cineva e baba, altcineva e fetiţa, piratul etc.), se poate improviza un teatru de păpuşi, mai ales, dacă găsiţi jucării-mănuşe. 

 

Foto: exclusiveadventures.co.uk

Adaugă comentariu

Close