5 secrete de educație care fac din copiii japonezi visul oricărui părinte

5 secrete de educație care fac din copiii japonezi visul oricărui părinte

Copiii japonezilor sunt mereu binevoitori, bine crescuți și practic este imposibil să vezi în Japonia un copil care face isterie în magazin deoarece vrea o jucărie. Japonezii au câteva secrete de educație care fac  ca micuții lor să fie visul oricărui părinte.

 

1. Mama și copilul sunt foarte apropiați

Femeile în Japonia au o relație foarte apropiată cu copilul lor. Dorm într-un pat, iar cel mic este purtat mult timp de mamă în sling, cât mai aproape de propriul corp. Iar această relație se manifestă și la nivel psihologic – mama acceptă tot ceea ce face copilul său cu dragoste, răbdare, grijă – pentru ea copilul este ideal. La Japonezi există un principiu că până la 5 ani copilului i se permite orișice – nu îngăduință și răsfățare, ci un sentiment că cel mic este iubit și apreciat.

2. Metoda de educare: Dumnezeu – slugă – egal

Probabil mulți ați auzit de principiul de educare la japonezi prin care se consideră că un copil până la 5 ani este dumnezeu, de la 5 la 15 ani este slugă, iar de la 15 ani este egal părinților. Însă această metodă nu trebuie înțeleasă greșit. Nu este adevărat că până la 5 ani copilului i se permite orișice, iar până la 15 i se interzice totul. În realitate, până la 5 ani copilul este înconjurat de iubire și grijă. Iar mai departe el trebuie să învețe să trăiască în societate, cu regulile sale, să-și caute propriul loc în colectivitate. Aici tot are importanță mare legătura copilului cu mama. Acesta va învăța și se va dezvolta în așa mod ca să nu o întristeze. În Japonia copiii nu sunt văzuți ca buni și răi, aceștia nu sunt supuși competiției, ei învață egal.

După 15 ani copilul este văzut ca om dezvoltat și format.

3. Importanța familiei

În Japonia în mare parte anume mamele se ocupă de educație copiilor. Se consideră că nu este bine ca aceștia să fie dați la grădiniță mai devreme de 3 ani și nici nu sunt lăsați în grija părinților sau a dădacelor. Însă se pune un accent mare pe familia lărgită. Copiii comunică din plin cu bunicii și alte rude. Iar opiniile celor mai în vârstă sunt ascultate și respectate.

4. Propriul exemplu

S-a făcut un experiment interesant: unui grup de mame europene și altui grup de mame japoneze li s-a propus să construiască piramide cu picii lor. Mamele japoneze inițial au construit singure piramidele și apoi și-au rugat copiii să repete. Dacă aceștia nu reușeau, atunci ele cu foarte multă răbdare repetau acțiune. În același timp, mamele europene explicau verbal copiilor ce să facă, fără a le arăta. Mamele din Japonia nu le cer ceva copiilor să facă, nu insistă, acestea de obicei le arată prin propriul exemplu.

5. Apelarea la sentimente

Pentru a învăța un copil să trăiască în societate, mamele japoneze fac apel la sentimentele acestuia, la respectul lui față de cei din jur. Dar ele sunt atente și la sentimentele celui mic și nu-l ceartă, nu-l presează. Deseori mamele japoneze menționează cât de dureros îi este unui om sau chiar și unui obiect dacă cel mic se comportă urât. Spre exemplu, dacă micuțul a stricat o mașină, mama din Japonia îi va zice că pe aceasta o doare și că va începe a plânge. În schimb mamele din Europa vor menționa că este rău să facă așa ceva și încă va adăuga cât de mult costă jucăria.

 

Informații: adme.ru

Foto: shpargalkavid.info

Adaugă comentariu

Close