Acerumen

Părintele Maxim Melinti: Cumetria a devenit un show scump, fastuos, fălos

Părintele Maxim Melinti: Cumetria a devenit un show scump, fastuos, fălos

Rolul nașilor de botez la biserică și în viața finului lor s-a redus doar la lucruri materiale, iar spiritualitatea practic a dispărut. Nanii nu mai sunt niște povățuitori pentru finuțul lor și sunt aleși numai pe criterii de prietenie sau rudenie, sau chiar după câți bani ar putea pune la cumetrie. Între timp cumetriile au devenit asemenea nunților, scumpe, fastuoase și făloase. Despre aceasta ne-a vorbit părintele Maxim Melinti, pe care l-am contactat ca să ne vorbească despre rolul nanilor, despre botez și despre cumetrii.

 

- Care este rolul nașilor de botez în plan spiritual?

- Naşul trebuie să fie un îndrumător spiritual, un pedagog creştin pentru finul lui, să facă din el un bun creștin, un trăitor ortodox, prin învățătură sau pilda vieții personale. Iar finul trebuie să asculte de primul său părinte duhovnicesc (naşul), să îl respecte în aceeaşi măsură ca şi pe părinţii săi biologici.

Dar să vedem când au apărut nani de botez? În Biserica primară cel ce dorea să devină membru al comunității creștine, trebuie să dea dovadă de seriozitate și convingerea sănătoasă de a deveni creștin. Cu un intermediar, dar și un „avocat” în fața episcopului trebuia să vină un om care deja este creștin și care ar punea pune un cuvânt pentru noul candidat la botez. Aceasta persoană trebuia să dea o caracteristică bună pentru viitorul creștin, să-l însoțească pe tot parcursul catehumenatului (perioada de pregătire prin studiul Sfintei Scripturi și doctrinei creștine care putea să dureze până la 3 ani), să asiste la botezul lui (să-l aducă de mână către cristelnița și respectiv să-l însoțească la ieșirea din ea) și să-l însoțească precum un prieten și sfătuitor în viața de mai departe.

Un alt moment important din misiunea nașului de botez era postirea împreună cu finul lui, viitor creștin. „Didahia” - un document important al bisericii creștine din sec. I - spune: „Înainte de botez să postească cel ce botează şi cel botezat şi alţi câţiva, dacă pot. Porunceşte, însă, ca cel ce are să se boteze să postească o zi sau două înainte”. Iată de unde avem post strict înainte de sărbătoarea Nașterii și Botezului, ziua în care mai ales erau botezați cu un număr mare creștini maturi.

Așadar, nașul de botez al primului veac făcea mărturie în fața comunității creștine, că însoțitorul său este potrivit pentru a deveni un creștin, și că el, în calitate de garant, la fel cum avem noi astăzi în procesul de creditare. Desigur că după botez relația între naș și fin nu putea fi întreruptă. Într-o oarecare manieră, nașul de botez putea fi considerat al doilea părinte, deoarece l-a adus pe finul la cea de-a două naștere prin botez.

După ce Biserica a căpătat libertate în tot Imperiul Bizantin, în bisericile creștine au dat năvala toți locuitorii imperiului, și treptat, secol după secol, catehumenatul a dispărut, iar botezul pruncilor (pedobaptizm) a devenit ceva obișnuit. Însă, de la început, copiii nu au fost însoțiți de nași de botez, ci doar de către proprii părinți, cărora li se încredința educația copilului într-un spirit creștinesc. La Fericitul Augustin (sec. IV-V) avem mărturii că copiii erau preluați din cristelnița de către proprii părinți. Începând cu secolul V botezul pruncilor devine deja o normă, deși nu una universală, iar încetul cu încetul funcția nașului de botez a fost transmisă la botezul pruncilor. De data asta, nașul începea funcția lui în momentul botezului și era obligat să îndrume copilul în învățătură de credință creștină.

 

- Cum este de fapt astăzi?

- Astăzi, majoritatea nanilor, cât și părinții copilului, nu percep funcția spirituală a nașului de botez. Se zice că nașul de botez este cel de-al doilea părinte, care trebuie să învețe copilul cum să devină un bun creștin. Dar cum poate învăța cineva care însuși nu este un creștin practicant, nu cunoaște credința, catehism, Crezul, uneori chiar și rugăciunea „Tatăl nostru”? Pentru că la alegerea nașilor de botez nu se pune pregătirea duhovnicească sau competența morală a persoanei, ci principii banale: prietenie, rudenie, bani etc. Nanii sunt aleși fără recomandarea sau aprobarea Bisericii. Ca rezultat, putem vedea des pe acești nani în pragul bisericii, ținând într-o mână crișma, iar în alta țigara aprinsă. Pentru că „așa trebuie”. Mergem la botez, apoi la cumetrie. Și asta tot!

Deși recensământul din 2014 arată că în Republica Moldova se numără 97% de creștini-ortodocși, tot acești ortodocși, botezați și cununați, dar lipsiți de educație creștinească, comit cele mai grave infracțiuni și crime, făcând zilnic adaos la numărul deținuților din penitenciarele noastre.

Mai grav, „cumătrizmul” se manifestă la distanță, prin telefon, skype sau viber, adică cumetrii fiind absenți în totalitate de la actul nașterii noului creștin, iar „dreptul” de nan de botez îl capătă la întoarcerea în țară, prin primirea unei perechi de colaci. Și atât! Rudenia duhovnicească între copil și nan se realizează în momentul botezului - „celei de a 2-a naștere”, iar nu prin înscrierea numelui nanului în registrul de botez al bisericii, nici mai ales prin închinarea colacilor. Nu este un act birocratic, formal, ci este un act sfânt, spiritual.

Ținând cont de starea în care se află astăzi institutul „cumătrizmului” la noi în țară, cel mai corect ar fi să renunțăm la această practică, mai ales că acest institut și-a pierdut valoarea lui dogmatică, liturgică și practică. Deoarece păstrarea acestuia, poate aduce și mai mari daune pentru comunitate creștină.

- Nașii de botez ai copilului sunt neapărat nașii de cununie ai părinților?

- Nașii de botez nu sunt neapărat nașii de cununie a părinților. Mai grav, din cauza că nașii de cununie sunt plecați în Italia, „și vin doar la toamna”, copilul nu este botezat. De parcă nu poate fi botezat copilul în lipsa acestora, mai ales dacă ei trăiesc departe de finul lor de botez și mai puțin probabil că se vor ocupa de educația lui.

- Există un număr exact de câți nani ar trebui să aibă un copil sau e la discreția părinților?

- În mod normal trebuie să fie un singur nan de botez sau pereche – soț și soție. Tradiția de a avea mai mulți nani este străin tradiției milenare a Bisericii creștine, nu are nicio explicație și semnificație. Ca regula, părinții cheamă pe viitorii nani din rândul neamurilor, celor mai buni prieteni și colegi de serviciu, oameni care pot aduce unele beneficii materiale. De la glumă la pur adevăr avem ca în piesa cunoscută „...99 de cumătrii la un moldovan”.

 

- Și acum vă rog să ne vorbiți despre care este importanța cumetriei? Nu vi se pare că s-a cam comercializat acest eveniment? Cum ar trebui să arate o cumetrie creștin-ortodoxă?

- Cumetriile în ziua de azi nu se deosebesc deloc de nunți. Aceeași întâmpinare a oaspeților, foto în grup, închinarea hăinuțelor, iar la „masa mare” punerea banilor și primirea colacilor. Toată acțiunea este însoțită de un grup de muzicanți și moderatori, numeroase baloane și flori, zeci de cameramani, lista cu băuturi și mâncăruri alese, dansatori, clown-show, dansul pinguinului și altele. Culminantul și nelipsitul moment la cumetrie este de a ridica pruncul pe acea pătură plină de hăinuțe cu rostirea cuvintelor magice: „De la noi cu șin, de la Dumnezeu creștin!”, și afumarea ușilor în semnul crucii cu lumânările nanilor – obicei la fel de straniu și lipsit de sens liturgic sau evanghelic.

Desigur că cumetria a devenit un show scump, fastuos, fălos. Menționez că mese de pomenire (praznice), mese matrimoniale, cumetriile - inițial erau o continuare a slujbelor de la biserica, la care asista toată comunitate, toți membrii bisericii, care erau poftiți la o masă comună în curtea sau în apropiere de biserică. Desigur că aceste mese purtau un caracter evanghelic, fără horă, băuturi și punerea banilor. Totul se rezuma la marcarea unui sentiment de bucurie sau, în cazul praznicelor, sentimentului de doliu, pline de dragoste creștinească.

Botezurile, cununiile și chiar înmormântările au devenit niște acte private, pentru un grup de oameni invitați, adesea, după ușile închise, ca să nu „strice cineva ambianța plăcută”. Pe când în mod normal, aceste slujbe trebuie să fie publice, în prezența întregii comunități creștine, la care se naște un creștin, o noua familie sau pleacă de la ei un membru. Iar bisericile au preluat și ele funcția de localuri, fiind tot mai împodobite cu flori, baloane, și altele, după care nu se vede nici preotul, nici slujba.

 

- Cum ar trebui aleși nanii de botez?

- Consider că nanii de botez trebuie să fie aleși de către comunitatea creștină sau cu aprobarea comunității creștine din rândul membrilor ei, care dau dovadă de seriozitatea misiunii, cunoștințe în catehism ortodox, viață neprihănită și exemplară. Pentru ca institutul nașilor să capete o importanță și semnificație potrivită tradiției creștine, Biserica trebuie să revadă rolul acestora, anularea fenomenului „99 de cumătri” și să acorde nașilor pregătire cuvenită și valoare spirituală, așa cum au avut-o în trecut, la botezul celor maturi.

În caz contrar, consider oportun anularea acestei tradiții, căci până la urma anume părinți biologici se ocupă (!) de educația propriului copil, și mai rar cumetrii.

Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până să găseşti un naş”.

Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar unii sunt doar înscriși nominal în certificatele de botez, fără ca să asiste, să fie prezenți. Chipurile, „doi nani sunt plecați în Italia, iar la vară, vor veni acasă și le vom oferi colaci!” Și gata?!

Din experiența mea personală observ că moldovenii continuă să boteze copiii la repezeală, și iau cât mai mulți nani, ca nu cumva să supere pe cineva.

În același timp, voluntar sau involuntar, tinerii-părinți vin la biserică și solicită botezul copilului, lăsând educația creștină pe seama cumetrilor/nașilor de botez. Ca regulă, un număr foarte mic cunosc Simbolul Credinței, iar restul vin că „dacă refuzi să fii nan de botez e păcat mare”. Mă întreb eu: oare nu e un păcat mai grav și mai mare a refuza să fii părinte decât să te mulțumești formal că ești un nan la 10 sau 20 de copii și ei nici măcar nu te cunosc sau tu nu-i cunoști?

La fiecare botez eu îi întreb pe cei prezenți: cine cheamă la nuntă pe nanii de botez? Îmi răspund: părinții copilului! De ce nu însuși copiii, adică cei ce se căsătoresc, să-i poftească pe părinții lor spirituali? – întreb eu în continuare. Răspuns nu au. Atunci eu le zic: pentru că doar părinții tinerilor îi cunosc pe nani, dar tinerii nu-și cunosc nanii de botez. Firesc! De unde să-i cunoască dacă nu le-au oferit nicio învățătură sau educație creștinească.

Să nu uităm dragi preoți, părinți, nani și copii: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă”. (Matei 15,14).

 

 

Foto: arhiva personală; facebook.com/Maxim Melinti, Ion Andronache

 

Adaugă comentariu

Close