Întrebarea zilei - Ce se întâmplă cu tineretul de azi?

Întrebarea zilei - Ce se întâmplă cu tineretul de azi?

După știrea despre adolescenta de 14 ani care și-a omorât amica de aceeași vârstă cu ea pentru o datorie, nu ni s-a dat răgaz să ne revenim din șoc, că ni s-a pus pe tavă o altă știre la fel de halucinantă. O adolescentă bătută și posibil violată de un grup de tineri... Toți (în special cei care au copii) au reacționat dur. Iar întrebarea – „ce se întâmplă cu tineretul din ziua de azi?” a fost la ordinea zilei. S-a dat vina pe familie, sau mai bine zis pe lipsa ei, pe educația din școală, pe tot ce vrei. Eu zic că am uitat să dăm vina pe noi, pe societate per ansamblu. Pentru că noi, adulții de azi, suntem cei care am creat premisele societății în care trăim. Și am expus adolescenţii și tinerii unor presiuni şi probleme pe care generaţiile trecute nu le-au avut.

Trăim într-o lume grăbită, egoistă și nu în ultimul rând materialistă. Avem nevoie de bani, de mulți bani. Pentru asta lucrează și mama, și tata. Unii pentru a asigura un trai decent, în timp ce alții aspiră la carieră. Este un fapt demn de toată lauda dacă nu ar exista un moment mai puțin pozitiv. Când vin de la școală, copiii sunt lăsați de capul lor, iar seara, părinţii lor sunt prea obosiți și preocupați de alte griji pentru a mai acorda timp unei discuții cu propriul copil. Așa că la un moment dat, noi, adulții, punem preț pe realizarea profesională care ne mănâncă tot timpul sau pe portomeneul plin, dar ne pomenim cu niște copii mai reci în comunicare și mai distanți. Știu, veți spune - nu e grav. Milioane de oameni trăiesc așa. Mergem mai departe.

Alți părinți poate că nu sunt la fel de carieriști. Sunt ok cu banii pe care îi câștigă. Mai mult chiar, au adoptat o relație de prietenie cu proprii copii, asta pe fundalul traumelor primite în copilărie, de la părinții lor severi. Doar că unii au trecut demult hotarul dintre părinte și prieten. Și mie îmi place să fiu prietenă cu ai mei, dar am impus o limită între prietenie și părințeală. Să nu uităm totuși că avem de furcă cu o generație mult mai răzvrătită și mai rebelă decât am fost noi. Nu o spun eu. O spun sociologii.

Le-am cumpărat computere, tablete și telefoane (adolescenții și tinerii de azi cărora li se mai spune Generaţia Z, Generaţia internetului, iGeneraţia nu își amintesc/închipuie despre existența unei lumi fără telefonie mobilă, fără World Wide Web), care le-au devenit între timp  „prieteni”, dar am uitat să le punem restricții la ele. Ei ajung să lege prietenii nu doar la școală, ci și în lumea virtuală, ajung să aibă prieteni pe care părinții nu îi cunosc. Un singur click și copiii sunt expuși influenţei filmelor, muzicii, internetului, care le poate deschide în față o lume fascinantă despre cât de „cool” pot fi drogurile, alcoolul și țigările, despre cât de „amețitoare” poate fi dragostea, care de obicei este confundată cu sexul. Văd exemple ale unor oameni care s-au îmbogățit rapid și ei la fel ajung să dorească să primească totul și deodată.

Majoritatea adolescenților și tinerilor expuși zilnic la toate aceste presiuni, fac față. Au alături părinți care își fac timp și le oferă o îndrumare corectă. Dar mai sunt și din cei care ajung ușor să adopte un comportament distructiv, care duce la omor, viol, huliganism, hărțuire sexuală. Cazurile din ultima perioadă au demonstrat asta cu vârf și îndesat. Apropo, să nu credeți că toate aceste lucruri se întâmplă numai cu cei săraci. Problemele adolescenţilor de azi nu țin cont de rasă, etnie sau buzunarul părinților. Aveți grijă de voi și de copiii voștri.

Opinie de Daniela Borodachi, redactor Odoraș.

Foto sombol: scarymommy.com

Adaugă comentariu

Închide